21 iul. 2010

domiciliu stabil

Trecutul e trecut. Adevarat, n-am putut evita nefericirile vietii, ale cumplitei vieti de cuplu. Dar cine poate? Si ce sa facem? Sa traim un prezent pasiv, ros de suspiciuni? Anul trecut am decis sa las lucrurile asa cum erau... Terminate sau neterminate, mi-am dat seama cat de caraghioasa era situatia... Fara sa incerc macar sa vad proportia. Era ca si cum as fi incercat sa termin ciorapul de lana cu o singura andrea... L-am lasat asa cum era. L-au mancat molile uitarii. Teama de prezent, nu cunosc ce-i aia...teama de o posibila despartire, nu stiu cum arata, reantoarcerea la singuratate, la momentele de deznadejde si neincredere, habar n-am de ea! Stiu, toate astea pot fi reale la altii...le-am trait candva! Acum chiar am domiciliu stabil in inima cuiva.
Rautaciosilor le zic: Si ce daca ar dura o zi? Da ce zi domnule...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

loc de dat cu pareri...