chilipirim

In cate-o sambata, iau cu asalt piata de vechituri si antichitati din marginea orasului. Cu mari emotii si speranta descoperirii unor comori ascunse ochilor obisnuiti, caut gaina cu oua de aur... in cel mai rau caz chivotul legamantului prin oceanul de kitchuri. De obicei ma aleg cu cateva linguri vechi, polonice, insigne si decoratii militare sau ale intrecerii socialiste de mult apuse. Acum nu se mai intrec oamenii... poate doar in ridicol si tot ce-l insoteste. Oamenii isi vand decoratiile militare -motivand ca nu tin de foame. Ne plimbam printre vechituri cu multa demnitate, ne oprim din loc in loc in functie de interese la chilipirurile larg ofertate, admiram spectacolul vietii in care ,,scufundatori'' in mormanele de haine se bucura de tot ce gasesc la mare adancime, impinsi de nevoi si reducerile de sezon. Contrafacutul e la el acasa! Imi place sa privesc oamenii care cauta. Cauta semnificatii in labiruntul de semne. Sunt atat de diferiti dar au o pasiune comuna: vanatoarea de chilipiruri. Uneori le ascult dialogurile, modul subtil in care incearca sa induca dezinteresul fata de un obiect anume. Scornesc inutilitati si neputinte. Intr-un final, achizitioneaza acel ceva si fata le radiaza. Victorie! Victima a cazut in plasa. In plasa mare de rafie. Intre doua cumparaturi mai ai parte de expresii ultime ale subtilitatii filosofiei populare. Am vizitat piete de vechituri din multe orase ale Europei. Toate sunt la fel, detin imaginea fantastica a lucrurilor devenite plictisitoare si nefolositoare pentru unii, dorite de altii. Misterul si contrabanda e pretutindeni. Incheiem apoteotic iesirea din piata de vechituri cu 4 mici la gratar, mustar si paine rece. Plec din piata de ocskasaguri cu burta plina si satisfactia ca n-am ratat finalul. O plasa cu chilipiruri de care sunt foarte mandra. Silly me.