" Intre a oua si a ecloza e totusi cale lunga pavata cu lungi sederi si ascunse dorinte de a o lua pe alte carari si prin alte cotete."
Vorba aia, intre oua te cam ploua, mai ales daca nu ai o gaina pe cap.
Ce munca dificila, epuizant de plictisitoare si arogant de satisfacatoare! Respiri in hipnotizantul ritm al celor care traiesc pentru un scop agresiv de bine definit. Iubirea pe care ti-o port seamana cu o vesnica reamintire a celor care atunci cand se culca nu-si trag pleoapele peste irisi. Imi imprimi mirosul sacrificiului, mirosul moscului cu fiecare sarut indecent de apasat cu care ma lovesti pe timpan.
Tu expiri in spatiul dintre noi idei nascute dintr-un creier cret, expiri flacari, expiri si nasti katanele libertatii mele. Iar cand foarte rar decizi sa vorbesti cortina rusinii cade din privirea ta in sufletul celor care si-ar dori atat de mult sa nu te fi auzit vreodata. Prezenta ta nu naste monstrii, ii resusciteaza, ii coloreaza in clowni si le dedica desene pe tocatoarele macelarilor. Ma ingrozesti cu (grozav)esti si imi construiesti chiar acum din propriile vise un splendid evantai de pene. Stiu sigur ca asta faci, altfel de ce ai jumuli un paun viu!
Ma intrebi de ce te inventez... Te eclozez defapt. Te brevetez. Te dezbrac de cuvinte! Sa vedem, rosesti acum? Renasti?
Toti credem despre noi ca suntem speciali si din dorinta de a ne
dovedi noua insine si altora acest lucru folosim o intreaga
gama de trucuri si gesturi teatrale, incercand astfel sa dam greutate vorbelor despuiate de
sens, de parca asta ar fi singura cale in a ne adapta oportunismelor din
jur.
Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte
adevarul pe care oamenii nu vor sa-l auda. Si cred ca omul caruia i-ar
fi permis sa-si contempleze frumosul sau uratul din el, cu
lipsurile si defectele ce vin la pachet trebuie sa fie impacat cu sinele
si sa se placa suficient de mult si sincer incat sa devina liber de
like-urile sau dislike-urile celor din jur. Un asemenea adevar suparator este ca cetatenii Romaniei ocupa penultimul loc in topul celor mai onesti cetateni, din 32 de tari europene supuse unui test similar.Asta ne
face sa ne intrebam de multe ori cum ar trebui sa procedam in calitate de
cetateni ai unui stat, atunci cand gasim intr-un loc public un anumit
bun.
Duminica seara mi-am pierdut portmoneul cu toate alea in el: bani, carduri, insemnari valoroase, poze alb-negru unice, chitante si tot ce ar mai putea contine un portmoneu de marime large. Ei bine, luni dimineata mi-a fost adus intact de catre un domn si om adevarat. Domn, fiindca n-a facut bravada de gestul lui si om pentru ca in viata reala cu greu dai de un
OM ca el, fara amnar in buricul degetului dar cu-adevarat special, din genul celor ce-i vrei prieteni pe viata!
Am mai pierdut anul trecut intr-un taxi ,, confort " un telefon nokia de care era extrem de atasata. Acela nu si-a gasit drumul spre mine. Mental, am renuntat cu greu la el. Tarziu de tot, ofticata peste masura mi-am cumparat o bicicleta pliabila cu care am decis sa merg la serviciu si astfel sa ma razbun pe necinste. Mai greu e cand ploua si se razbuna norii pe mine, cum bine zice poetul.
si la final de cantecel, un filmulet revelator: Ce faci cand gasesti un portofel ?
( asta in cazul ca va ajuta dumnezeu sa gasiti un portofel...)
25 nov. 2012
29 oct. 2012
Paso Doble
Azi, in drum spre casa contemplam peisajul de toamna si ma gandeam ca iar a venit vremea sa-mi numar bobocii. Oua n-am pentru ca inclin spre veganism. Ma tot uitam in jurul meu la oamenii care treceau cu rost si fara pe sub copacii zdrentuiti, la cate o pisica care desigur avea vreo misiune sacra de indeplinit si in semn de respect mi-am afundat ghetele in frunzele mototolite de pasodoble. De ceva vreme admir dansatorii buni. In special cuplurile care nu se calca in picioare si se inteleg prin semne numai de ei stiute sau din priviri. Din nefericire, la acest capitol sunt un semi-dezastru. Rareori imi reuseste pasenta asta. Totusi, ma incapatanez sa dansez.
De mai bine de trei ani ma leagan cu mare placere intr-un pasodoble casnic in care imi place sa cred ca eu sunt matadorul. Nu agreez improvizata dar nici sablon ritmic prestabilit nu am. Singura constanta este muzica, cu alternari de crescendo-mars si insertii de flamenco. De fapt, tocmai aceasta structura complicata face ca acest dans al nostru sa fie greu de improvizat si prin urmare, de dansat social.
Rar vezi cupluri – asa si altfel, controversate dur sau delicat in care spre exemplu o diferenta de varsta evidenta poate determina societatea apartinatoare la blam.
Tocmai de aceea multi nu-i prea dau sanse de reusita, si probabil este considerat dansul cel mai dificil din seria dansurilor de cuplu. Se cere maxima expresivitate in manifestarea curajului, un statut clar de vedeta, eleganta in folosirea capei si puterea de-a rapune bestia socialului. Dansez doar pentru mine, si asta ma incanta!
Au votat pentru invalidarea referendumului: Augustin Zegrean (presedinte), Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc (din tabara PDL-Basescu) Puskas Valentin Zoltan (propus de UDMR) si Aspazia Cojocaru (propusa de PSD).
Tot raul spre ,, sa traiti bine!''. Se stie bine cat si-al cui pe cui bine! Pai ce sa mai zic, inchei aici incursiunea mea in sfera politica de care ma lepad inca 20 de ani. "Hasta la Victoria Siempre!" comandante. Cat mi-am dorit sa nu te mai vad la amvon...
Buturuga mica rastoarna votul mare!
Ma intreb daca politicienii din car au inteles mesajul buturugii mici. Ba chiar conform unei declaratii responsabile, cei din caruta au facut 2 cadouri pretioase buturugii dovedind astfel ca o subestimeaza. Am votat DA, ca acum sa stau la manuta catifelata a CCR care va lua decizia privind valabilitatea referendumului, decizie ce trebuie luata cu 6 voturi din 9( plenul Curtii fiind format din 9 judecători) si cum 5 din 9 stau la umbra buturugii, ramane sa vedem cine va fi Iudutza.
Doar o minune mai poate strica picnicul! Ce sa va mai doresc domnilor de la masaverde daca nu succesuri pe masura paturicii pe care stati!
DA pentru usuratatea cu care va permiteti sa jigniti.
DA pentru usuratatea cu care va permiteti sa santajati.
DA pentru usuratatea cu care va permiteti sa dati sfaturi si indicatii nedemocratice.
DA pentru Nutzika.
DA pentru pensia fentata de la tatamare.
DA pentru pensia mamei.
DA pentru "baietii destepti" indiferent de natia mamei lor.
DA pentru roberta si cea cu care "nu vrea sa vorbeste nimeni".
DA pentru blaga si videanu.
DA pentru hahaiala ce ma scoate din minti.
DA pentru "presedintele jucator" cu reguli proprii.
DA pentru ca i-ati invitat sa plece pe medici si profesori.
DA pentru ceata de hoti protejata de dvs.
DA pentru Rosia Montana.
DA pentru ca nu stiu sa spun NU. In cazul ce va priveste pot spune doar DA!
* schimb berbec pe capre cu toate ca prefer pisicile.
Astept cu nerabdare sa schimb si caprele pe OAMENI!
Daca vreti sa vedeti frumusetea nemarginita a fiintei umane si dimensiunile ei nebanuite, daca mai credeti in candoare si onestitate, va recomand calduros acest documentar.
Nu modul in care este el conceput va impresiona probabil ci intreaga experienta umana la care iau parte Jeff Azize, Clifford Azize si Michael Campo. Un film ce rascoleste bunatatea sedimentata in strafundurile fiintei umane.
4 mar. 2012
Mi-am ales o baba! Azi ii duc paine, slana si ceapa.
Am cautat pe net adresele caselor de batrani din tara si am gasit vreo 99. Toate private. In mai toate pozele zambesc fericiti mosi si babe cu pielea elastica si dinti ca margaritarele, numa' buni de mancat porumb fiert! Oare in loc sa ne lasam prada unor superstitii, nu ar fi mai bine sa ne alegem fie o baba fie un mos de la o casa de batrani sustinuta de stat si sa facem ce ne indeamna inima sa facem? In incheiere, uite-asa de draci, o sa caut pe gugal toate superstitiile posibile, iar apoi pe rand o sa incerc sa traiesc una/zi respectandu-le. Ma indoiesc ca o sa imi fie usor.
Mai ales ca traiesc in casa cu o matza neagra.
Acum 4 ani credeam sincer in proverbul canibal care spune ca toti oamenii sunt buni! N-am gustat afirmatia, era doar o revelatie intuitiva. De regula, nu-mi plac bilanturile, comparatiile in vederea unui bilant. Liste publice de cum a fost si urari de cum s-ar vrea sa fie. Cert e ca avem acuta nevoie de mai mult calm, mai multa liniste, seninatate, pace launtrica, bunatate, amabilitate, compasiune, altruism, generozitate sanatoasa, independenta, respect de sine, incredere in ceilalti si in propria persoana, sentimente de siguranta, prietenie, ingaduinta, interes fata de diferentele dintre oameni si aprobare a lor, un sentiment mai profund de apartenenta la familia umana; camaraderie, mai mult curaj, mai putina frica, relaxare, mai putina tensiune, mai multa onestitate, autenticitate, franchete, mai putina fatarnicie si ipocrizie, mai multa vointa, mai mult somn si odihna, mai putine vise si mai multe actiuni, mai putina teama de necunoscut si mai multa experienta... Fiti mai buni, nu fiti mai ieftini!
29 dec. 2011
*******
Aseara in timp ce spalam vasele am pornit televizoruL. L-am pornit cu intentia fatisa de-al folosi ca sursa de bla-bla, obisnuitul deviant al gandurilor mele. Si cum frecam eu oala arsa la foc mic, aud o voce extrem de cunoscuta; vocea provincialului ajuns la un liceu din Bucuresti dand faimoasa replica-model:,,oricum, tu n-ai inteles nimic din toate framantarile mele''! Dupa care, printr-o miscare lenta, cu detenta musculara se desprinde de pamant sarind scarile in sus, doua cate doua. Neansotit desigur! Dramatismul acestei scene m-a umplut de amintiri frustrante, amintiri pe care le-am descarcat pe oala ce-o frecam, oala care de-atata frecare si-a recapatat luciul de la inceput. Pont: recunosc, am frecat-o si cu o lamaie taiata in doua, apoi am lustruit-o cu o carpa moale.Dar sa revin din cele casnice; si cum ziceam, contrar acestei stari vremelnice, cred din suflet in adaptabilitatea oamenilor si a mea desigur. Dupa ce-am terminat de spalat oala, a tacut si vocea. In tot acest timp eram atat de preocupata cu frecatul ca n-am inteles nimic din toate framantarile lui. Probabil acu' o fi la casa lui, e bine merci celebrand timpul renascut si renovarea vegetatiei, recreeand haosul primordial in lumea inconjuratoare.
Lumea aceea mare, cu vedere spre Luna.
* Timp de 40 de zile inainte de sarbatori, bunii crestinii respecta Postul Craciunului. Dupa 20 decembrie pana anul viitor la prima chenzina, mintea meseanului fie mirean fie cleric se transforma in carnati, chisca, toba, sarmalele, caltabos, si in cazuri aleatorii in racitura.
Asta e mintea de pe urma!
De puţină vreme m-am uns cu un hobby, unul din seria hobby-urilor ţăcănite la tacheţi. N-o spun ca pe o scuză dar această nouă pasiune este ca o mică escapadă din rutina zilnică. Plaisir pentru loisir. Sau invers... Un hobby este, prin definiţie, o activitate care îţi face plăcere, şi ca orice plăcere necesită cheltuială de timp, energie şi desigur bani. Această nouă pasiune vizează detecţia de metale din sol/apă, numită pe scurt MD de la englezescul ”metal detecting”. Rară şi cam neobişnuită pentru o femeie ar zice unii! După îndelungi prospectări în pânza de paianjen a lumii, am reuşit să achiziţionez mult doritul detector de metale şi un pinpointer mititel, ţăcănitor, care-mi aminteste de checking-ul din aerogări. Bineînţeles, ca mai toţi începătorii, am săpat după orice beep-ăială promiţătoare. Am făcut muşchi săpând, am învăţat să sap şi să astup gropi etice. Am întâlnit priviri curioase şi prietenoase, altele la fel de curioase dar neprietenoase. În societatea de azi există atâtea pasiuni masculine pentru persoane cu un IQ supraunitar dar pentru femei nu prea. Iar o pasiune nespecifică feminităţii, s-o spunem fără ocolişuri, incomodează. De exemplu, de Sf. Maria, fiind o zi liberă, m-am gândit să ies la o detecţie mică. Doi bărbaţi tolăniţi la soare, plictisiţi de atâta verde'n faţă, m-au abordat cu un sec: "Da' ce faci tu? Cauţi comori?". Şi pentru ca probabil am constituţia potrivită, am fost trimisă la cratiţă. Mai târziu, în aceeaşi zi, am şi găsit niste farfurii de tablă. Cratiţele încă le mai caut. În afară de veselă, am găsit enorm de multe cartuşe, gloanţe tocite şi schije din perioada interbelică. Brusc am priceput aluzia domnilor în slip că femeile îşi au locul lor, un loc foarte bun şi total respectat, cum ar fi bucătăria, nu câmpul de luptă! Oricum, bucătăria mea e un adevărat câmp de luptă unde se lasă cu morţi şi răniţi. Dar ce ştiu ei... Fără a părăsi jargonul milităresc, trebuie să raportez că am găsit şi câteva monezi din perioada interbelica unele chiar în stare bunicică. Am găsit şi monezi mai proaspete, aflate încă în circulaţie. Ca ciudăţenii, am găsit o potcoavă de ponei, o bobină de pegas, şi o miniseceră pentru tăiatul plantei de porumb, popularii tulheni sau tulei pe care nu ştiu cărei ere s-o asociez. Înclin spre era ruginii. Am mai găsit una bucată ursuleţ de pluş bosumflat şi biodegradabil pe care l-am lăsat în pădure unde îşi au locul urşii. Dincolo de glume, e chiar fain să-ţi crească pulsul săpând gropiţe în obrajii pământului. Partea bună a MD-ului este că te pune în situaţia de a te documenta cu privire la detalii istorice pe care în mod normal nu le-ai consulta. E interesant să studiezi viaţa unor oameni, sau naţiuni care au trait acum câteva sute sau chiar mii de ani. Pretinde un stil de viaţă activ, oferă emoţia descoperirii, şi multe multe călătorii în locuri noi. Devii în scurt timp o palidă replică a faimosului Indiana Jones, un înverşunat în a reda luminii comori ascunse ce uneori par pur şi simplu adăugate, lipite pământului. Într-adevăr, munţii noştrii aur poartă, iar pădurile mormane de gunoi, saci, pungi, cutii, sticle, şosete, resturi de haine, scutece renumite pline ochi, conserve, hârtii, capace de bere din 1718 încoace şi mai nou doze de bere mii şi mii... Rămăşiţele necivilizaţiei. Legea picnicului, recent aprobată , ajută Romania să-şi cureţe frunza verde şi sper sa anuleze cu succes legea codrului.
Pe această cale, mulţumesc acelor mame sau soţii din toate erele posibile pentru că n-au cusut/cârpit buzunarele şi nădragii fiilor/soţilor, astfel, micile lor pierderi fiind marile mele bucurii!
6 aug. 2011
Oriunde intorc capul vad reclame cu caracter explicit, implicit si imperative pamantesti cum ca in fiecare zi trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu, o portocala pentru vitamina C, o jumatate de pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara zahar musai, pentru a preveni diabetul! In fiecare zi sa bem doi-trei litri de apa, in toate zilele sa mancam Axinia sau iaurt, pentru a avea "L.Cassei Defensis", care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca, daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea tulbure-maloasa. Sa nu uitam aspirina-zilnica pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin rosu-sec,tot pt.aia; vin alb, pentru sistemul nervos-da-nervos-rau si parca trebuie si unul de bere, dar nu-mi mai amintesc pentru ce era; poate, sa nu-ti scada burtica. Anyway, daca le bei pe toate impreuna, ai sansa sa faci o congestie cerebrala si-atunci chiar nu te mai intereseaza nimic!Da'sa nu fim prapastiosi. In toate zilele trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre. Fie ele si optice. Trebuie sa ai intre 4-6 mese zilnic, usoare, fara sa uiti sa mesteci de 50 de ori fiecare inghititura. Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti trebuie cam 5 ore! Asociatia medicilor dentisti iti reaminteste ca dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Axinia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii...si tot asa daca ai dinti, fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plaxx... Mai bine umple cada si pune muzica, pentru ca intre apa, fibre si dinti, iti vei petrece cateva ore acolo, in baie...
Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21 de ore. Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil. Dar, dupa statistici, petrecem cam 3 ore zilnic in fata televizorului( eu nu ma uit la TV, dar am alte boli audio-vizuale. In fiecare zi trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora (adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel, dupa o jumatate de ora de mers, s-ar face o ora).Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic, si stapite deviatiile de ramura. Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia. Sa nu te simti fraier fara rost. Ah, am uitat: Ca sa-ti mearga bine, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventiv, creator, sa renovezi seductia. Daca-ti renovezi seductia, zanu bancar te ajuta cu bani. De asemenea trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si nu mai zic CAT TIMP daca ai caine/pisica, sau alt animal de copil care este sau va fi! In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic. Cred. Toate aceste superbe reclame ne ofera sansa apropierii de perfectiune in cel mai sensibil mod, cu maxima disponibilitate ce reclama masuri imperative pentru protectia si conservarea noastra fara tartarzina, acidifianti sau sequestranti. Pentru suflet, minte, trup, atentie la 666 si alte coduri de bara care inlesnesc citirea rapida a pretului de catre scaner... Scaner pe dracu' si pe care in ciuda tuturor ingrijirilor nu am reusit inca sa-l combat.
Plina lumea de Predatori ce traznesc automat *I like*. Ceilalti Alieni de concurenta neloiala, rar dar sistematic viziteaza inepuizabila resursa lasandu-se dusi de un fast forward spre atotputernicul Share! Un fel de fuck ce fuck, da fuck mereu…
Ca ultim remediu, acestor internauti le recomand loboda, spanacul, stevia si urzicile tepoase, sau.... RObotzi! Curand, veti simti entuziasmul inceputului, euforia noutatii si mult dorita agitatie. Apasssa-l apasa-l apasa-l apasa-l apasaaaaaaaaaaaaaa apasssssssa-l! Apasa-l!
3 iul. 2011
Cand ploua cu soare, cica isi bate dracu nevasta! Azi a plouat cu soare. Si cum stateam eu plouata, ma intrebam- chiar, o fi avand dracu nevasta? Cine dracu'sta cu dracu? Mai ales dac-o si bate... Desigur, o intrebare poate avea chiar intentia de a afla opinia interlocutorului, prin urmare, neavand interlocutor decat pe mine insami, bolnava de boala intrebarilor cu rost si fara, am cautat sa aflu raspuns la intrebarea CINE DRACU STA CU DRACU? Fiind insa de buna credinta, n-am cautat un raspuns diplomatic care sa ma induca in eroare. Din pacate angelicul din mine a pierit la ultimul potop si-odata cu el raspunsurile simple; intrebarea cine dracu sta cu dracu poate viza raporturile dintre teza de argumentat si temeiurile ei. Intre timp a stat ploaia si baltoacele ma duc cu gandul la dracu-lacu.
L-am sunat pe prietenul meu Ion. Ce rahat! Lumea asta e nebuna; ne vedem in ailalta!
Asa ca mi-am suflecat sfetaru, si-am facut mazare. Imi place la nebunie mazarea. Dupa ce-o mananc, imi fac fiesta si-atat. Ce m-as mai face mama arvocat. Sa stau si sa ma pierd in cauze pierdute. Sa traiesc sofistificat. Rareori ma mai trezesc chestii minore ce declanseaza un adevarat dezghet. Stau si numar linile din covor, comparand modelele epistemice. L-am sunat pe prietenul meu Ion. Ce rahat! Ne trebuie o altă raportare fata de lume. Opinia cuiva nu trebuie sa devina realitatea mea. Ioane, lumea e faina si roz. Da dracului ochelarii aia de cal jos! Ce, nu vezi fara ei? Da cate dioptrii ai frate? Cate?... Cacat. Ioane vezi? Vezi ma? Na, vezi de treaba ta...
Ciudat cum mai intai a trebuit sa ma satur de iubirile mediocre pe care le intalnisem. Ca un vin rosu din pastile dupa care te doare capul si te scutura frigul... Iubiri care daca au reusit sa-mi maguleasca spiritul, n-au reusit sa-mi trezeasca trupul. Si invers. Pe cand tu, din prima zi mi-ai alergat prin vene. M-ai vrajit cu mirosul tau de vitza veche, cu butacul tau parca scupltat, si gustul tau extravagant. Mi-ai colorat zilele. M-ai patat iremediabil. Nu te mai pot scoate din mine decat cu foarfeca... Vino veritas! Esti ca o piatra luata de pe inima, elixir ce imunizeaza de slugarnicia vremurilor intr-o absolutizare a absurdului, daca cuvantul absurd suporta absolutizarea. Cu diletantism balcanic si patima de stepa, declar „sus si tare” iubirea de vin rosu! Ca un manifest pueril in fata unei mari evidente! Stii faza de care am ras nu demult? Ei bine, subscriu: I love Jesus, but I drink a little... Te beau putin cate putin, pana am ajuns sa scot dopul din chiuveta siii, l`am turnat in sticla paharului pe care l`am baut. Am scos sticla din urmatorul dop si am baut din ea chiuveta. Restul l`am aruncat la pahar,laaa canal, pe care l`am baut. Am scos chiuveta din urmatorul pahar, am turnat dopul in sticla si am baut pe gat. Am scos din gat dopul si l`am turnat in paharul cu sticla paharului, da, pe care l`am da.
Intr-o zi oarecare, s-a nascut o pisicuta nedorita. In aceasi zi s-a nascut un alt pisicut, de data asta foarte dorit. Pe sarac il chema Motziku, iar pe print , Tom Cat print de Warner Bros. Unul avea parte de aristocratie, pe cand celalalt de tomberoane.
Ce-ar fi daca ne-am pune in gand toti sa schimbam cate ceva pe-aici, pe colo, prin partile esentiale?
* oare de ce framanta asa din picioruse pisica asta? O fi avand ceva cu labele?
N-avea nimic cu labele, doar declara deschisa rubrica : Citeste si da mai departe!
Acum puteti hotara cui alocati 2% din impozitul datorat statului! Nu irositi aceasta oportunitate. Nu va costa nimic! Cum se procedeaza? Descarcati cererea pentru alocarea a 2% din impozit catre CNPA - termen de depunere la Administratia Financiara: 15 mai: http://www.animapro.org/adapost/formular230-cnpa.pdf - Nu va faceti probleme daca nu cunoasteti suma corespunzatoare a 2% din impozit. Va fi calculata de catre organele fiscale. Puteti lasa casuta necompletata.
--------------
Daca va pasa de soarta animalelor fara stapan din Romania, directionati aceasta suma catre Comitetul National pentru Protectia Animalelor.
Informatiile necesare sunt:
Comitetul National pentru Protectia Animalelor (CNPA)
IBAN: RO68BPOS70802782541 ROL01
Banc Post Ghencea, Bucuresti
Cod Fiscal CNPA: 14136585
Mai multe detalii despre CNPA gasiti in site-ul:
http://www.animapro.org
Detalii: http://www.doilasuta.ro
In cate-o sambata, iau cu asalt piata de vechituri si antichitati din marginea orasului. Cu mari emotii si speranta descoperirii unor comori ascunse ochilor obisnuiti, caut gaina cu oua de aur... in cel mai rau caz chivotul legamantului prin oceanul de kitchuri. De obicei ma aleg cu cateva linguri vechi, polonice, insigne si decoratii militare sau ale intrecerii socialiste de mult apuse. Acum nu se mai intrec oamenii... poate doar in ridicol si tot ce-l insoteste. Oamenii isi vand decoratiile militare -motivand ca nu tin de foame. Ne plimbam printre vechituri cu multa demnitate, ne oprim din loc in loc in functie de interese la chilipirurile larg ofertate, admiram spectacolul vietii in care ,,scufundatori'' in mormanele de haine se bucura de tot ce gasesc la mare adancime, impinsi de nevoi si reducerile de sezon. Contrafacutul e la el acasa! Imi place sa privesc oamenii care cauta. Cauta semnificatii in labiruntul de semne. Sunt atat de diferiti dar au o pasiune comuna: vanatoarea de chilipiruri. Uneori le ascult dialogurile, modul subtil in care incearca sa induca dezinteresul fata de un obiect anume. Scornesc inutilitati si neputinte. Intr-un final, achizitioneaza acel ceva si fata le radiaza. Victorie! Victima a cazut in plasa. In plasa mare de rafie. Intre doua cumparaturi mai ai parte de expresii ultime ale subtilitatii filosofiei populare. Am vizitat piete de vechituri din multe orase ale Europei. Toate sunt la fel, detin imaginea fantastica a lucrurilor devenite plictisitoare si nefolositoare pentru unii, dorite de altii. Misterul si contrabanda e pretutindeni. Incheiem apoteotic iesirea din piata de vechituri cu 4 mici la gratar, mustar si paine rece. Plec din piata de ocskasaguri cu burta plina si satisfactia ca n-am ratat finalul. O plasa cu chilipiruri de care sunt foarte mandra. Silly me.
Stau cu o pisica in umbra. In umbra mea. Zis printul maskin, print de rosal, bestia cea mai mica, bolba, minimonster si-i mai spun in 99 de feluri... Si pentru ca nu am mare experienta intr-ale celor pisicesti, am doar cateva observatii particulare: - in primul rand, nu este un cal care trebuie sa ne ajute la muncile campului. Nu raspunde la telefon, nu stie sa faca cafea dimineata, nu duce gunoiul.( cauta in el si-atat) Nu are notiunea de supunere, asa ca, va presupune ca este seful, ceea ce si este de fapt. Pare sa mearga pe principiul ca nu strica niciodata sa ceri ceea ce vrei. Unii oameni spun ca pisicile sunt ticaloase, diabolice si crude. Nimic mai adevarat... doar ca eu am abservat si alte calitati exceptionale. Oricum, nu vom sti niciodata TOTUL despre pisici. Daca vreti sa invatati limbajul pisicii, de tors veti reusi mai greu, de mieunat puteti exersa! Cat despre tremuratul cozii, lasati-o balta. Din razboaiele purtate, este clar cine castiga intotdeauna;
cel ce n-are pe el leocoplast. Dincolo de toate astea, simt pentru el o intepeneala romantica si-mi astept umbra cuminte sub pled sa vina. Daca vrea...ca e in trend.
De mult n-am mai vazut o reclama care sa-mi placa... Cam de cand n-am mai scris o scrisoare...
Acu'cativa ani aveam cutia postala doldora; acum, nici n-o mai deschid. Rar ma uit sfredelitor la cele trei gauri sa vad daca s-au luminat de albul vreunei facturi. Nu's de de, dar sunt intotdeauna sigura ca's facturi... de la administratie-curent-radio-gaze-internet. Toti te anunta ca ai de dat bani. Nu pupici, nu felicitari ca-i iarna, ca-i primavara... Nimic de sezon. Aici izbucneste atractia trecerii pe langa. Am plecat atunci in lume pe post de scrisoare si-uite asa, mi-am schimbat destinul. Ce sa-mi doresc in drum – doar drumul si de drum ma tem, ca de Constanta.
Constanta sau unde te trezesti dimineata.
20 feb. 2011
Se intampla uneori sa ne traim propriile vise... Nu ma refer la vise uzuale ci ma refer la vise mai neobisnuite. Acele vise din care ne trezim mirati, speriati, dar fericiti de vizualizarea unor imagini la care nu ne-am gandit poate niciodata ca solutii. Visam cu ochii deschisi sau larg inchisi. Sunt incredintata ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere si asta poate din pricina minimei distante intre momentul dat si orizontul finalitatii unui vis. Si s-a intamplat. Ce mi-am dorit. Nu sunt superstitioasa, dar cred in vechea vorba din batrani: "Ai grija ce-ti doresti. S-ar putea sa se intample!" Totul a inceput cu un vis. Visul unei nopti de august, in care am inceput prin a trage cu ochiul la tine, si am sfarsit prin a ma pierde in ochii tai...
De fapt, nu m-am pierdut; m-am regasit. Conjunctura, favorabila!
Luna ferbruarie este vinovata de instigare la râie. Eu propun sa-i schimbam numele in februarâie. In aceasta luna, se schimba ordinea prioritatilor, si tot ce vedem, auzim gandim, e legat de mancarimi. Te mananca initial in simbolicul fund, si-apoi te ataca direct in malaiesi si calcaiesi sa te alaturi urgent iubitului, iubitei. Coci planuri, cauti de nebun ceva inedit, ceva special. Dar ce oare se petrece in capul nostru? Ce forte malefice ne domina? Oamenii de stiinta ne spun ca de fapt creierul este centrul dragostei , si ca dragostea este determinata de substantele chimice aflate in corp la care creierul nostru raspunde cu ,, ALO''.. Da, creierul este epicentrul dragostei, responsabil de reactiile necontrolate, de toate situatiile ridicole si minunate in care ajungem indragostiti fiind. Cand doi oameni sunt atrasi unul de altul are loc o explozie de substante . Si daca dragoste nu e, chimie totusi e! In mod ciudat, noi credem ca alegem partenerul in functie de o suma de preferinte-idealuri (desigur diferite de la om la om). Foarte posibil ca din cauza ,,chimiei,, uneori ajungem in situatia de a iubi oameni cu totul nepotriviti idealurilor noastre, si orice am face, indiferent cat de evidenta ar fi discrepanta dintre ideal si realitate , nu putem sa ne abtinem sa nu-i iubim. Oricine s-ar interpune intre noi si obiectul adoratiei noaste a starnit un razboi. Deocamdata nu exista explicatie de ce anume ne simtim atat de atrasi de o anumita persoana incat sa ne indragostim... Cert e ca trebuie sa fim putin diferiti ca sa ne atragem si putin asemanatori ca sa ne intelegem.. Si desigur, sa avem raie. Restul, vine de la sine! Si-acu va vorbesc ca unor tovarasi de dragi-suferinte; dragi raiosi, trebuie sa stiti ca unii chiar de par raiosi, nu sunt raiosi; adica, va lasa sa credeti ca sunteti marea si sarea lor, dar in realitate sunteti doar dulcegarii de chiosc...Adica in lipsa de ceva mai bun, merge si rahat turcesc. Aveti grija, asadar, cu cine faceti echipa pentru ca cei care se bat cu pumnul in piept de preaplinul sentimentelor va vor da o teapa cat coloana infinita...Atentie, daca esti de la Timisoara, iti ataca fruncea. Daca esti din Ardeal iti ataca mincea. Asteptam reactii din celelalte regiuni ale tarii. Of course I’m kidding...
* celor ce sunt prea lenesi la citit, iata cateva idei pe scurt:
Cum ar fi sa bagi 2 fise in dozatorul de iubire si sa-ti cada cu tronc genul dorit? Galateea din TEC. Din pacate, nimeni nu poate doza iubirea... Ori vine de numa' numa', ori... putin spre deloc. Ba mai mult, iubirea mai vine dupa ea si cu 100 kg de ceata 10 kg de greutati si 1 tona de confuzie. Cand iubesti n-ai cum sa fii calculat … TEC-ul de lamaita se dovedeste a fi de menta. Dar e al tau. Numai al tau. Iubirea cu toate ifosele si dramele ei. Cu bune si rele, cu lumina si intuneric, cu soapte si tipete, cu dulce si amar. E iubirea de care suntem dependenti, iubirea noastra. O iubire care n-are a face deloc cu precizia matematica. Tocmai asta e farmecul ei. Inedit si originalitate. Surprinzatoare, intortocheata. Necuprinsa in frumusete. Cat despre teama de uitare, teama de o posibila despartire, reantoarcerea la singuratate, la momentele de deznadejde, sunt pretul platit pentru o pasiune arzatoare, care ne mistuie zilnicele ganduri, si care din fericire nu poate fi inabusita. Si ce daca ar dura o zi? Da' ce zi domnule...
9 feb. 2011
Boston - More than a Feeling
De multe ori, vorbim in contradictoriu, noi despre noi. Poate pentru ca realitatea in care traim este si ea cel putin la fel de contradictorie? A sustine coerenta in opinii intr-o lume in care coerenta este ultimul lucru observabil, inseamna a presupune rationalul acolo unde nu este, o lipsa de simt al penibilului. Suntem prea obositi sau prea indiferenti in a fi noi insine? Nu lucrurile devin imposibile odata cu trecerea vremii, ci noi tindem sa ne pierdem treptat capacitatea de a vrea. Iar cei care si-o pierd, se adancesc in comun si vrand-nevrand, ajung sa se complaca in normalitatea cenusie a peretilor de beton, unde gandurile devin absorbant al nelinistilor.
Cand ascult muzica, ma detasez partial de lumea reala, ma mut intr-o stare in care interesele si posibilele amenintari nu mai sunt relevante. Ceva din mine cere sublimul si vitalitatea pe rand... Nu le pot accepta simultan, si nu ma misca orice fel de muzica. Recunosc, e o traire subiectiva ce tine de context, dispozitie sufleteasca sau calitatea muzicii. Nu am certitudini cu privire la muzica. Drum intr-o lume cu infinite drumuri… La fel e si filmul. In ultima vreme am vazut filme ce m-au ,,atins''. Chiar merita vazute! Cateva din ele: YES , Vier Minuten, The Reader, Good bye Lenin, The Shawshank Redemption, Shutter Island, Milk, Blindness... Nu ezitati sa faceti si voi recomandari cinematografice. Muzici si filme ce v-au ramas in minte, in suflet; viata in momente scurte dar notabile.
Urmaresc Lie to me. Daca n-ati vazut, merita macar o examinare. E un fel de House MD cu replici bune si daca de la House nu inveti diagnosticare, din LIE TO ME inveti cate ceva despre microexpresie. Filmul, se pare are la baza studiile lui Paul Ekman, psiholog american, care a dat startul studiilor referitoare la emotii si legatura acestora cu expresiile faciale si limbajul trupului. Este considerat unul dintre 100 cei mai eminenti psihologi ai secolului XX. Eroul filmului, dr.Lightman, este specialist in studiul minciuni, un decriptor al expresiilor pe care toti oamenii fara exceptie le manifesta: furia, dezgustul, teama, bucuria, tristetea si surpriza. Cum o face? Simplu:,,I shake people up until they lose control...not the same as bullying''. A naibii comunicarea asta nonverbala! Nu spun mai mult...
Adevar sau provocare? Cati din noi n-am jucat la un paharel asul din maneca? Pentru cei ce nu cunosc, in acest joc pun intrebari diverse (chiar si cele indiscrete sunt permise)si... se presupune ca raspunsurile sunt oneste. Cine raspunde afirmativ, bea un shot de tequila. Simplu de tot. Lingi-sare. Sorbi-tequila. Musti-lamaia. Din prea multa sinceritate ajungi sa cunosti celebra axioma a mexicanilor: one tequila, two tequila, three tequila, floor! Cine n-a comis-o, sta pe uscat. Desigur, jocul are mai multe variante; cate bordeie, atatea obiceie! Ideea e ca dupa cateva paharele de tarie, gura e sloboda ca dupa revolutie...
Exista varianta light, undeva la limita bunului simt. Recunosc, eu joc prima varianta pentru ca imi place sa vad sinceritatea gol-goluta, asa cum a iesit de la mama ei, adevarul! Adevar, pentru adevar. O veritabila forma de schimb. O mare piatra ce n-o scufunda nimic.
Probabil, facebook a fost gandit ca o completare a socializarii ,,face to face'', insa eu una ma simt neplacut cand ,,face to face'' prietenii mei isi consulta telefonul mobil la fiecare notificare facebook ( like-uri de poze, statusuri etc) sau in timp ce conversam isi uda sau planteaza diverse lucruri...
Ori sunt eu neinteresanta, ori sunteti voi usor dusi cu pluta. So, sue me!
O tot repet; in gand, cu voce joasa, cu voce tare, cu sila...
Imi e sila de tot si de toate... de fast, de galagie, colinde ce te scot din minti, sms-uri formale. Bagi ceva ,, lumina" / ,, sfant" /,, caldura-n suflet"/ si dai send all! Ma seaca sarbatorile astea. Superficiale si false ca vocile colindatorilor. Atatea datini, obiceiuri, superstitii, praznice. Zilele astea citeam o nerozie intr-o revista de bodega, cum ca Mos Craciun e inventia firmei COCA COLA. Cata nerozie supervizata. Ca sa nu mai amintesc brazii sacrificati de orgoliul uman, inventii si povestiri scornite in sprijinul sacrificiului. In aceasta perioada, matele's pe prim plan, apoi etalarea ostentativa a bunurilor materiale, spirituale si pomeni care se vor a fi donatii, ca suna mai frumos, da bine la public; trebuie sa se stie ce buni crestini sunt cei ce ne fenteaza zilnic, care si-au dobandit averiile binecuvantand si blestemand cu aceeasi gura. De fapt, trebuie sa mergem aici si acolo, trebuie sa facem asta sau aia, trebuie sa fim trendy, si-apoi... dupa noi potopu'. Obligatii, constrangeri si fite. In aceasta ,, binecuvantata perioada a anului" oameni fac viata semenilor lor de nesuportat.( rata sinuciderilor e mai mare ca in oricare alta perioada). Presiunea sociala a distractiei e uriasa; mirajul muntelui, al marii, televiziunea mizerabila care te inunda cu imagini de petrecareti superfericiti/ super fain / super tare / super super... isterie la superlativ! Parca e de prost gust sa nu fii si tu la munte cu ,, prietenii" pe palca sau pe ski... Cine are curaj sa recunoasca buzunarele golite, frigiderul plin de nimicuri si-un suflet gol? Bucuria nu se comanda, nu s-a inventat din cate stiu o telecoamda pentru acele stari,, specifice sfintei perioade''. De fapt, avem parte in fiecare an de aceleasi pregatiri nebunesti, lacomie si fandoseala, nesimtire si prost gust; aceleasi lumini prin oras, aceleasi vorbe obsesiv repetate, aceleasi claxoane insotite de injuraturi urmate de ,,-doamne iarta-ne, ca's sarbatorile!" “Sarbatorile de iarna” se recomanda de fapt prin mese grase si imbelsugate, cu multe de-ale porcului - si pentru asta, oamenii, ca porcii se calca in picioare unii pe altii la propriu si la figurat. Dar mai presus de toate, ceea ce ma deranjeaza la ,, sfintele sarbatori de iarna" este tona de ipocrizie. Uite si o mostra: ,,De Sarbatori este timpul pentru Magie, Bucurie, Daruri si Colinde', sarbatorile sunt prilej de uitare a grijilor, a rautatilor de peste an, linistite, cu tuica fiarta, vin rosu, sarmalute si cozonaci…cu prieteni adevarati alaturi si cu cei dragi - sanatosi si veseli! ...Sfanta lumina sa va calauzeasca viata. Sărbători luminate!
Nu va urez nimic din toate astea... va dedic insa 2 colinde atipice; una inainte,
Ada Milea - Colinde horror
si alta dupa colebil: Ada Milea--Colinde horror nr 4
16 nov. 2010
Oaia mica - Ada Milea
Un lup zacea ranit in iarba. Vazu trecand o oaie si se ruga de ea sa-i aduca apa din rau:– Adu-mi apa sa beau, ii zise el, ca de mancare imi fac eu rost.
Oaia, replica: -Lupule, lupule cum sti tu sa'nvarti pe ale tale degete nume, suflete si inimi. Le macini, le festelesti cu minciuni si amagiri...
Declar ca nula si neavenita zicala: ,, Esti desteapta ca oaia!"
Cum se face ca suntem atat de diferiti chiar fata de cei cu care in mod clar si sincer impartim aceleasi idei, concepte si chiar hobby-uri? De ce avem viziuni atat de diferite fata de vizibil si invizibil? Teoria constructelor spune ca realitatea exista independent de gandirea umana, dar semnificatia pe care o dam realitatii este o constructie a noastra, a fiecaruia. Influente? Infinite. De remarcat ca aceste constante sunt bipolare si, totodata, personale. Problema majora e ca in momentul in care nu intelegem modul de a fi si de a actiona al unui individ tindem sa-l etichetam NEGATIV doar pentru ca nu crede si nu apreciaza aceleasi valori pe care noi le apreciem sau veneram. In acest fel, realitatea noastra este minimalizata, anulata, ceea ce ne da o stare de disconfort. Si-atunci dam cu barda.Cum arata propriul meu construct, reprezentarea mea cu privire la lume si viata ? Din moment ce nu prea am prieteni, si tot mai des mi se spune ,, nu te inteleg..." inseamna ca am un construct fundamentat gresit, o chestiune de opinie distorsionata, pe care, in cel mai bun caz, mi-o impart mai mult sau mai putin. De cele mai multe ori o tin pentru mine. Inteleg ca lumea in care traiesc este o lume a interactiunii, individul fiind definit in relatie si prin relatie. Dar si asta-mi pare a fi un sentiment de umanitatea care evolueaza derizoriu, pe care o privesc necrutator din perspectiva unei constiinte ironice si lucide.
Aproximativ 9 milioane de romi traiesc la demisolu' demnitatii umane... in U.E. Ca mai toata Romania de fapt... Si noi avem castelanii nostrii! Minoritari ce-i drept. Tratatul Uniunii Europene art. 2 stipuleaza: "Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor". Chiar asa! Romania are destinate 20 de miliarde de euro incepand cu 2007, inclusiv 2013, cu scopul de a asigurarea romilor dreptul la educatie, la munca si la sanatate. E clar. E treaba noastra sa-i ajutam! A guvernului ales. Din pacate nimic nu va functiona; fie cu bani, fie fara ei. Banul ascunde ipocrizia zimbitoare in fata si ura in spate. Ma intreb fara urma de rasism: cati tigani sunt inregistrati la OJFM ca solicitanti de locuri de munca ,in Romania ?
In alta ordine de idei, dreptul de sedere in U.E. este de 3 luni pentru orice cetatean european. Perioade de timp am trait in mai multe tari europene. Stiu din proprie experienta ca orice cetatean trebuie sa aiba un domiciliu inchiriat legal(hotel,locuinta). Dincolo de termenul de 3 luni fiecare cetatean care ramane in spatiul comunitatii europene, trebuie sa faca dovada unui loc de munca si a unui contract legal de munca ,a unui domiciliu legal si sa se inscrie in evidentele Politiei...Ocuparea unui spatiu public in toate tarile europene ,inclusiv in Romania trebuie realizata cu avizul si aprobarea primariei de care apartine terenul si cu plata taxelor legale pentru acel spatiu .... Booon.
Imi amintesc discutii cu Bestia mea care-mi povestea cum ca citise chestii interesante despre tiganii lautari ai Bucurestiului interbelic, si chiar mai inainte de asta. Marturia vremurilor evocate spune: ,,Incă din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, muzicieni angajaţi cu diverse atribuţii şi pentru protocolul distracţiei. Ei proveneau din rândul românilor liberi care cântau bine la un instrument muzical şi din străinătate, dar şi din rândul ţiganilor robi. Despre existenţa lăutarilor ca profesionişti aflăm pentru prima dată dintr-un hrisov ce datează din anii 1567-1568 şi dintr-unul din anul 1570, în care sunt menţionate numele unor lăutari ţigani (romi) printre diversele cumpărături, moşteniri şi danii ale boierului Dinga Vornicul, pecetluite legal de Bogdan Vodă, Domnul Moldovei: Stoica alăutar, Vişan highighişul, Ruste alăutar şi Tîmpa alăutar. Se pare că highighişul provenea din Transilvania, cu care ţările române cultivau relaţii diplomatice. În anul 1774 aflăm de fraţii Ioviţă, cântăreţi din cobză şi de Stancu, cântăreţ din fluier, probabil din nai, ceruţi divanului Valahiei de către feldmareşalul Rumiantsev pentru a fi trimişi la Petersburg să cânte la curtea Ecaterinei a II-a, împărăteasa Rusiei. Între anii 1570 şi 1836, când a început emanciparea romilor, marea majoritate a numelor de lăutari menţionaţi în hrisoave sunt în legătură cu vânzări sau dăruiri de ţigani, aceştia fiind preferaţi ca muzicanţi robi la curţile domneşti şi boiereşti. Lăutarii robi erau evaluaţi foarte scump şi se vindeau la preţuri mari.Însă "regele lăutarilor" a fost Grigoraş Dinicu, născut, pe 5 aprilie 1889, într-un neam de lăutari ţigani din mahalaua "Scaune" a Bucureştiului. Tatăl său, Ionică Dinicu, cântase în Franţa şi în Rusia, alături de Sava Pădureanu. "Cine ascultă vioara lui Grigoraş, aude şi vede în acelaşi timp muzica", afirma Alexandru Vlahuţă. Angajat la Restaurantul lui Caragiale, Gambrinus, a cântat "Ciocârlia", prima dată, la îndemnul scriitorului, într-o noapte târzie, când se crăpau zorii : "Grigoraş, băiete, să-mi cânţi tu mie o Ciocârlie"! L-au cunoscut George Enescu, Victor Eftimiu, Tony Bulandra, Brătescu-Voineşti. Iar Victor Filoti l-a luat la Budapesta să-i cânte lui Lacz Laczi, cel mai mare lăutar al Ungariei, supranumit "prinţul lăutarilor". După ce l-a ascultat, "prinţul" ar fi spus: "Dacă eu sunt prinţul lăutarilor, românul ăsta pare să fie un adevărat rege al lor. " A compus "Hora Staccato" - muzicianul Iascha Heifetz, i-a cerut acceptul să o prelucreze ca piesă de concert şi, obţinându-l, de atunci încoace, "Hora Staccato", figureaza în programe ca avându-i compozitori pe Dinicu-Heifetz. In secolul XX, muzica lăutărească s-a afirmat în mahalaua bucureşteană, printre buţile cu varză murată şi în parfumul înţepător al femeilor uşoare, pe străzile nepavate, în noroaiele toamnelor ploioase, între tejghelele cârciumilor parazite, ţigănească, necăjită şi prăpădită ca vieţile ratate ale alungaţilor sorţii, violentă, uneori, ca lama cuţitului geloziei, seacă şi de pahar, în sărăcia şi disperarea mahalagioaicelor obeze, în bârfă şi în şmen şi în purulenţa decadenţelor, a prostituţiei şi a violului, a jargonului şi vulgarităţii, probabil că este o copie fidelă a caragialismului, fiindcă ea întruneşte funcţiuni ale absurdului, ale comediei ieftine şi ale circului. De altfel Caragiale încuraja această „mişcare”. Însemnătatea muzicii lăutăreşti este egală cu însemnătatea lui Caragiale în literatură. După război, în mod special, muzica lăutărească (ţigănească) era preferata ocupanţilor sovietici. De la ei au împrumutat acest obicei activiştii români de partid, recrutaţi din rândurile celor săraci spiritual, arivişti şi parveniţi ai bolşevismului. Muzica lăutărească era un kitsch total, o musaka de stiluri şi de lucruri furate şi amestecate, cu versuri „de toată panarama”. Ghiveciul atrăgea în sine însă, în mod substanţial, ritmuri de tip otoman. În esenţă, avem de-a face cu lălăieli şi cu veselii zbârcite. Ţiganul umbla pe la mesele restaurantelor din capitală, cu vioara, clienţii pocnind din degetele unsuroase, beneficiari fericiţi ai comunismului de consum – pocneau din degete şi râdeau tâmp sau îşi lăsau frunţile pe mese când ţiganul le zicea din vioară şi din gură. Şi asta nu se întâmpla doar în cârciumile din Ferentarii Bucureştilor anilor '50-'80, ci se instaurase chiar un fel de obicei al restaurantelor „de lux” din centrul Capitalei de a avea „în program” muzică lăutărească. Clientul comanda: „zii-i măi ţigane!” şi lăutarul „îi băga una de dor şi inimă albastră”.
Muzeul Naţional „George Enescu” din Bucuresti a gazduit o inedita expozitie de documente ce a ilustrat relatia de parteneriat pe care Maestrul George Enescu a avut-o cu muzica lautareasca si cu unii dintre cei mai reputati lautari tigani ai timpului sau. Nicolae Filimon ii numeşte „gentilomi de mahala". Asa era candva. Acum, e acum... zise mediatorul neplatit, licentiat in drept european si comunitar. Impartial.
O noua stagiune, o vesnica premiera de gala!
Emotii? Normal, doar jucam in rolul propriei vieti, nu pentru cel mai bun actor in rol secundar...Improvizatia este cel mai important atu al unui actor. Conteaza enorm cat de surprinzatori suntem. Altfel, riscam sa iasa spectatorii plictisiti. Subiectul, e mereu acelasi cu mici variatiuni desigur; este vorba despre viata, moarte si adevar. Nu stiu cat de bine ma descurc... cat de buna e distributia si cat de eminent regizorul. Am primit si-aplauze si huidueli. In alte toamne, cand existenta imi parea greu de suportat, ma refugiam in somn. Astfel, somnul pe care il consider a treia stare a existentei mele, mi-a oferit de multe ori senzatia ca mai toate colturile s-au rotunjit, asperitatile s-au slefuit, si ca in mod miraculos am gasit explicatii. De data aceasta, am sa tac.
Toate biletele s-au vandut cu casa inchisa. Cert, e o altfel de toamna, una in care toamna-mi canta in struna!
1 oct. 2010
Iubesc viata, intr-un mod aparte desigur; e singura mea sansa de a calatorii pe pamant... Asta nu inseamna ca n-am dispute cu ea! In spirit combativ, doi lupi traiesc in mine. Lupul_cel_rau cu furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul... si Lupul_cel_bun cu bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.... si care lup castiga? Logic, cel pe care il hranesc.
De anul trecut din toamna traiesc o farsa. Cica am dubla personalitate si cine stie... poate sunt pe cale s-a dezvolt pe-a treia... Vinovata de farsa e banca. O anume banca. Banca leaga si dezleaga cu sau fara voia noastra, ca o zana in costum cu burta, impingindu-ne in fundaturi sau oferindu-ne brusc o libertate cu care nu stim ce sa facem. Banca rade de noi, propunandu-ne idealuri, vise care se transforma irevocabil in propriul lor simulacru, fara a inceta totusi sa ne controleze existenta. Suntem sistematic somati sa ne recunoastem neputintele, lacomia si perfidia. In acest sens, primesc saptamanal, uneori zilnic telefoane sau sms-uri in care banca ma someaza sa-mi achit nu'sh ce credit. Cica's Geta Neagoe din Bucuresti. Stimate client Geta Neagoe, rogu-te, mergi la banca fata, ca ma termina astia nervos... De ce-ai schimbat nr. de telefon? Povestea incepe sa semene cu celebra farsa de la radio cu Geta Bioenergeta. Azi, la un an comemorativ, am sunat la banca cu pricina. Parca sunam la consulatul din Roma... Nici tipenie de om. In final, am accesat site-ul bancii si-am facut o plangere ( desigur dupa ce-am completat pana si ce marime port la pantofi -eu si mama si tot copacu nost' genealogic). Intr-un final, am fost sunata. Ciudat, dar nu se poate face nimic. Nu conteaza ca nu's Geta, nu conteaza ca n-am luat nici un sfantz de la ei... Pacatul meu e ca am nr. de telefon al Getei si cu asta m-am contaminat cu identitatea si datoria ei! La urma urmei, exista sansa reconcilierii sau a resemnarii si a impacarii cu sinele, tinand cont ca in acest caz sinele este reprezentat de o singura persoana: Geta Neagoe. Astept cu drag procedura de executare silita.
Pana atunci, vorba ungureasca: Vígan megyünk tönkre!
De vrei traducere Geto, suna-ma. Stii numarul!
Aurel Tamas - Am o patima si-un dor dupa Geta lui Neagoi
Ce sansa!… Sansa-si spuse siesi…
Angela Ciochina _"Ne nastem pe rand si murim pe sarite". Cine nu e de acord, sa ridice mana stanga, daca e dreptaci. Revenind la chestiuni ecumenice, as adauga ca nasterea si moartea se petrec intr-o deplina singuratate. Rar te tine de manutza cineva in acele momente. Fie ca iei fie ca dai in primire... Groaznic imi pare insa altceva; sa traiesti alaturi de altii si sa fii singur! Oricum, Dumnezeu cu o anumita ocazie a spus: ‘nu este bine ca omul sa fie singur’. Poate se insela, poate nu... Cine nu e de acord, sa ridice mana dreapta, daca e stangaci! Dupa parerea mea, singuratatea nu are nimic de a face cu iubirea, chiar si atunci cand iubesti, ai nevoie de clipe de singuratate, pentru ca asa e omul, uneori are nevoie ca spatiul lui sa nu fie invadat de nimic, fie chiar si persoana pe care o iubeste cel mai mult. E ca atunci cand simti nevoia sa mergi in vizita la cineva; ar fi ridicol sa ramai pe veci la el. Azi am inteles ceva: oamenii nu sunt ‘posesia’ altor oameni. Persoanele posesive ‘traiesc singure cu cineva’. In definitiv, toti suntem posesivi, logic, suntem lonely, nu alone. Imi pare rau de Angela Ciochina. Dedic aceasta scriere acestui suflet de copil.
Yeh, "Isn't it annoying when everybody in the room knows something you don't?"
Daca ar fi sa ma raportez la gandirea Aristotelica, fericirea depinde de trei lucruri: intelepciune , forta si frumusete. Cinstit, daca prin anumite circumstante te-ai afla la o masa cu niste ,,fericiti" in ale cunoasterii, cati pictori de care sa ai oarecum habar ai putea enumera? Si fiindca personal stau cam subtire la acest capitol, m-am pus cu burta pe taste, si iata ce-am gasit interesant. Stiai ca: Picasso stia sa picteze inainte sa mearga, iar primul sau cuvant nu a fost "mama", ci "pensula"? Cel mai scump tablou din lume este considerat Numarul 5, 1948, tablou abstract apartinand artistului Jason Pollok? Ca unul dintre cei mai longevivi pictori este Grandma Moses, pictor american decedat la venerabila varsta de 101 ani? Leonardo da Vinci este cel care a inventat tocurile? Numele curentulului “impresionism” din pictura provine de la unul din tablourile lui Monet:'Impression, soleil levant?" Rembrandt a pictat aproximativ 100 autoportrete, chiar daca astazi avem cunostinta doar de 60? Pe 23 decembrie 1888, suferind de anumite probleme psihice, Vincent van Gogh si-a taiat urechile, le-a infasurat intr-o panza si s-a prezentat cu ele la un bordel local? Acelasi faimos pictor van Gogh si-a luat viata in timp ce picta tabloul “Camp de grau cu ciori"? Notitele personale ale lui Leonardo Da Vinci, stangaci celebru, au fost scrise de la dreapta la stanga, iar cei care doreau sa le citeasca erau nevoiti sa citeasca cu ajutorul unei oglinzi? Tot despre Leonardo da Vinci se spune ca era de o dexteritate iesita din comun, putand sa scrie cu o mana si sa picteze cu cealalta in acelasi timp. Lui Leonardo da Vinci i-au trebui 12 ani pentru a picta buzele enigmatice Mona Lisa? Paul Gaugin, celebrul pictor francez, a lucrat ca muncitor la construirea canalului Panama? Diagnosticat cu cancer, Henri Matisse a trebuit sa-ti petreaca ultimii ani din viata imobilizat intr-un scaun cu rotile? Claude Monet isi petrecea o buna parte din timpul sau pictand portrete in care isi ridiculiza profesorii? Muzeul Luvru cu galeria de arta din Paris a fost construit in anul 1190, scopul initial fiind acela de a crea o fortareata? In 1911, tabloul Mona Lisa a fost furat din muzeul Louvre, unde era expus? In cei doi ani care au precedat recuperarea tabloului, nu mai putin de 6 replici ale picturii au fost vandute drept original. Pablo Picasso insusi a fost banuit ca ar fi fost coautor al furtului si a fost adus la sediul general al politiei din Paris pentru interogatoriu? Van Gogh a devenit celebru mai ales dupa moartea sa? In timpul vietii sale, Vincent Van Gogh a reusit sa vanda doar unul dintre tablourile sale si anume “Viile rosii”? Numele complet al lui Picasso este alcatuit din nici mai mult, nici mai putin de 23 de cuvinte: Pablo Diego Jose Santiago Francisco de Paula Juan Nepomuceno Crispin Crispiniano de los Remedios Cipriano de la Santisima Trinidad Ruiz Blasco y Picasso? In perioada tineretii sale, cand avea o situatie financiara precara, Picasso obisnuita sa-si arda picturile pentru a incalzi incaperea? Porecla lui Salvador Dali era Avida Dollars care, tradus mot-a-mot, inseamna “avid de dolari”? De-a lungul vietii sale, Salvador Dali a creat aproximativ 1500 de tablouri, litografii si ilustratii pentru carti? Despre ciudateniile lui.. mh, are multe. Ii plac mustele. Vara se unge cu miere pe corp si sta intins la plaja bucurandu-se de atingerile si gadilelile mustelor. Dar nu ii plac decat mustele curate, educate… Ii place tot ce tine de fecale… In cartea sa ,, Jurnalul unui geniu" in finalui ei, exista o anexa apartinand unui autor necunoscut despre polologia besinii. Ii place castelui lui. Ii place marea. Ii plac ouale. Ii plac coarnele de rinocer. Ii place sa-i epateze pe cei din jur. Ii place celebritatea si stie foarte bine sa o tolereze, ba chiar o cauta cu dinadinsul (spre sfarsitul vietii suferea atat de tare ca lumea nu-l mai oprea pe strada sa-l felicite, incat mergea cu un clopotel pentru a atrage atentia asupra sa). Ii place de Gala, o adora de-a dreptul, si nu in ultimul rand se iubeste pe sine. Inca o chestiune intriganta este ca Dali din ateu a devenit o persoana cu mare credinta in Dumnezeu. Mustatile sale grandioase au si ele o explicatie nu foarte complicata. Cand l-a descoperit si citit din scoarta-n scoarta pe Nietzsche, a ajuns la concluzia ca toti oamenii inteligenti au mustata iar mustata lui va fi mai grandioasa ca a filosofului. L-a incantat atat de tare ideea incat a vrut ca ele sa simbolizeze perfectiunea si cu ele sa atinga cerul. "Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul". (Dalí)
In trecut, nasul se purta cu discretie. In prezent, s-a luat pe fata nasul la purtare. Incep sa cred ca nu se poate trai fara nas, nu se mai poate trai cu o fata impecabil de neteda... Daca n-ai un nas pe care sa-l iei la purtare, poti sa te duci si sa-i ceri chirurgului estetician sa-ţi fabrice unul... frumos si functional. E in trend. Se poarta etalarea ostentativa a nasului...
In general ma comport pasnic, civilizat, politicos. Doar pentru ca nu te repezesc cand ar fi cazul, e pt. ca incerc sa ma adaptez la conventiile sociale existente. Din pacate, am parte zilnic de imbecili si idioate. Si nu ma refer la cei nascuti asa... ci la acel gen de imbecilitate castigata in mediul social care imprima un anume automatism de gandire, de vorbire si actiune, un comportament ilogic si absurd, batand apa in piua pe aceeasi directie!
Din cand in cand te flitui; in restul vremii, te tratez cu un soi de ciudata politete japoneza! Nu am cuvinte sa descriu senzatia pe care o am si, oricum, ar fi indiscret sa o impartasesc aici. Totusi... daca te mai prind ca iti bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala, te bag in... sperieti!
Zdreanta, iata ultima lectie pentru tine: din estetic te imprumuti, din sufletele frumoase te hranesti... si cresti. Ai ratat timpul.
Era a 13-a zi din septembrie, o zi atat de calda incat era duminica.
Cand e vorba de cuvinte rostite, femeile tind sa complice lucrurile.
Avem vocatia de critici. Ori ai spus-o prea direct ori bati saua prea pe larg. Cuvintele par s-o ia razna atunci cand mintea e tranchilizanta de trairi prea puternice. Poate de aceea, uneori declaratiile de iubire devin banale, inutile la auzire. Nu pot concura senzatia! Invoc piesa de mai sus in completare.
Sunt dependenta de fericire...E o dependenta psihica ca aia de tigari, alcool sau droguri. Dependenta de fericire e nevindecabila. Inca. Nu se investesc fonduri pt. eradicare. Nu exista interes pt. asta... Tre’ sa fi tare de cap sa te lasi,
sa gaseste o alta activitate, o activitate care sa te fascineze-satisfaca la fel de mult. Oricum, fericirea nu e pentru prosti. Ei n-o recunosc...
Trece pe langa ei, ca trenu' accelerat printr-o halta. Vorbesc de lumea de prosti care investeste de cinci ori mai mult in medicamente pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei, decat in vindecarea bolii Alzheimer. Curand, vom avea batrane cu sanii ca ,,artexu" si batrani cu sula tare... dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce le-ar mai folosi!
Intr-o zi, s-a organizat un mare concurs de escaladat pereti... Multe animale au venit sa-si incerce norocul. Paianjenii, desigur era favoritii... Dincolo de pariuri pro-contra, o multime de broscute au venit sa isi incerce norocul, fapt care a atras multimile de privitori... Startul s-a dat. Concurentii au luat-o la picior catre zidul cel inalt. Privitorii erau convinsi ca nicio broscuta nu va reusii. In timp ce acestia isi dadeau de zor cu parerea, broscutele renuntau una cate una. Doar cateva mai escaladau zidul....Nicio sansa, e o nebunie, e imposibil, va irositi timpul… spuneau intr-una privitorii in timp ce in concurs a mai ramas o singura broscuta. Darza, isi continua drumul catre varf. Ciudat, a reusit! Era ca in filmele cu final neasteptat! O multime de aplauze au intrerupt linistea ce se asternuse in ultimele secunde. Broscuta surda privea multimea consternata... Nu auzise remarcile celor neincrezatori si nici laudele celor uimiti de isprava...
Povestea ma face sa ma gandesc ca e totala pierdere de vreme sa astept mereu ca celalalt sa-mi demonstreze ca am avut dreptate in neincrederile mele... sau in expectatiile mele. Ma astept in limitele rationalului sa n-am de-a face cu oameni perfecti. Si pt. ca ma astept, nimic nu ma surprinde! Oleaca de surzenie nu strica niciodata... In nebunia iubirii, rationalul se dilueaza ... Cand celalat este atat de diferit, este de dorit o atitudine comuna de fond... Insa, originalitatea este esentiala. Trebuie sa ne asemanam PUTIN ca sa ne intelegem, si trebuie sa ne DIFERIM suficient incat sa ne atragem...
Cred ca este f.f. important sa ai incredere in tine si este mai putin important sa ai incredere deplina in altii. Daca o ai, bravo tie! Daca n-o ai, evita relatiile cu alti oameni care au pe drept cuvant faima de ,, zdrente". Restul e can can….
M-am intrebat tot timpul de ce apare triunghiul conjugal. Unii il vad ca infidelitate, altii ca o evadare... multi il accepta... Apoi, ar mai fi moda spalatului ,, rufelor" in public! Adica, daca nu-ti speli chilotii in public, inseamna ca n-ai chiloti? Deparanoizare sau exercitiu de sinceritate? Prefer despuierea graduala de tertipuri, solicitanta intradevar... dar macar are avantajul de a stabili limite erotismului senzual de cel pornografic.
Si s-a tot dus ba in nirvana ba in farvana, pana intr-o zi cand a dat pe fundul sacului de ... cucurrucucu.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag oficial si sa preiau atributiile unui copil de 4 ani si jumatate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat din prea mare usuratate. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc iar atunci cand trec oameni maturi si importanti sa nu-mi pese ca-mi calca munca in picioare. Vreau sa fiu mandra de tricicleta mea cea julita, sa o pot busii in voie fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. . Vreau sa dorm la amiaza. Fix 2 ore. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Prin prezenta va aduc la cunostinta intentia clara si irevocabila de a demisiona din functia de adult pe care o detin in mod nemerituos, abuziv. Sper sa nu desconsiderati aceasta cerere si sa ma supuneti unui consult psihiatric. Nu sunt nebuna. Sau poate sunt nebuna dar... sunt doar dupa viata ce-am avut-o la 4 ani si jumatate.
Zilele astea am vazut o batrana vanzand miniflori de florea soarelui. Prea comoda ca sa scot banii din buzunarul interior am trecut mai departe. Pe partea cealalta a drumului m-a cuprins remuscarea. Repede m-am scotocit de maruntis si cu pas hotarat ma indreptam spre ea. In cei cativa pasi, brusc m-a sagetat un gand: e mila sau vina? Adevarul ne raneste, ipocrizia ne dezgusta. Nu cred ca exista cale de mijloc.Vorba prof-etului de sociologie: ,, in cele ce depind de voi, traiti in pace cu toti oamenii"... macar la stadiul de usoara scuturare-a capului. Mi-am imaginat adesea cum ar fi sa le spui oamenilor in fata, ce gandesti. Stiu ca nu e delicat, ca nu se face, ca nu poti sa ii ranesti etc., dar uneori simt ca multi merita asta. Totusi, prefer sa adopt o atitudine politicoasa si indiferenta. Altfel spus, je m'en fische!
Second life or after life? ...Cica in caseta metalica, gasita recent pe tarlaua lui Nostradamus se aflau manuscrise inedite. Potrivit acestora, sfarsitul lumii va veni in 2436, economia mondiala se va pravali la vale, oamenii vor emigra in alte sisteme solare kongoliene si numarul bisexualilor va creste de patru ori patru plus isteria provocata de calendarul maias care indica un an mai proaspat: 2012...Unii prezicatori in zatz de nechezol zic ca vom da ,, coltu" la iarna!Ne ucide ,,in lipsa'' agentu' termic. Desigur, daca e pe alese, prefer sa mor la sfarsitul lumii, odata cu ceilalti pt. ca in felul asta, nimeni nu mai sufera dupa nimeni... Mno, mai avem posibilitatea stramta ce-i drept sa ne vedem pe lumea cealalta, in 3rd life; fara specialisti in magie alba-neagra si specialiste in gauri negre... mici. Cius la toti. Oh doamne ce de newbies!
Cand vine vorba de pisica, acceptam la unison proverbiala insusire ca pisica are 9 vieti! Urmatoarea ar fi:,, curioazitatea a omorat pisica"...De fapt, curiozitatea nu a omorat pisica, ci i-a dat reputatia ca ar avea noua vieti!
Biped sarman, te inconjori de soareci, iar in momentele rare cand intalneste o pisica pe deplin constienta, te sperii de moarte pt. ca vezi cam cat din propriul tau curaj s-a pierdut. Curaj si curiozitate... Asa ca, who don't wants to be a cat? Aristocat or slumcat...whatever! Viata este ori o aventura indrazneata ori nimic.
Trecutul e trecut. Adevarat, n-am putut evita nefericirile vietii, ale cumplitei vieti de cuplu. Dar cine poate? Si ce sa facem? Sa traim un prezent pasiv, ros de suspiciuni? Anul trecut am decis sa las lucrurile asa cum erau... Terminate sau neterminate, mi-am dat seama cat de caraghioasa era situatia... Fara sa incerc macar sa vad proportia. Era ca si cum as fi incercat sa termin ciorapul de lana cu o singura andrea... L-am lasat asa cum era. L-au mancat molile uitarii. Teama de prezent, nu cunosc ce-i aia...teama de o posibila despartire, nu stiu cum arata, reantoarcerea la singuratate, la momentele de deznadejde si neincredere, habar n-am de ea! Stiu, toate astea pot fi reale la altii...le-am trait candva! Acum chiar am domiciliu stabil in inima cuiva.
Rautaciosilor le zic: Si ce daca ar dura o zi? Da ce zi domnule...
Fericirea este un etern santier in lucru.
Pornind de la aceasta premisa, cred ca nu exista oameni prea-fericiti. Pe deplin fericiti. Constant fericiti. Probabil ca fericirea nu este atat o stare, cat mai degraba un proces continuu.. Si se prea poate ca fericirea sa nu fie atat un scop in sine, cat mai degraba un motiv ce ne ajuta sa mergem inainte... Iar daca lucrurile ar sta asa si nu altfel, am putea presupune chiar ca fericirea este asemenea dragostei.. un sentiment care se invata.
Atunci cand marile case de moda isi prezinta colectiile Haute Couture, cei mai multi necunoscatori se declara oripilati de creatiile extravangante ale designerilor. Putini inteleg ce inseamna acest Haute Couture si care este rolul sau in lumea pretentioasa a modei. Ceva asemanator trebuie sa para fericirea unui nefericit.Pentru meseanul de rand, fericirea se doreste a fi ceva casual in stil relaxat dar totusi sic si trendy!Pentru a face posibila aceasta dorinta, omul a devenit foarte inventiv.Asa a luat fiinta fericirea pret-a-porter.
Zilele acestea m-am gandit ca fericirea e ca Dumnezeu; la fel de impalpabila, greu demonstrabila. Pentru a o putea simti trebuie mai intai sa credem in ea, in lipsa oricaror dovezi senzoriale sau perceptuale. Poate exista doar o fericire de moment care sa te poate afecta pe termen indelungat acel gen de fericirire frivola, egoista. Fericirea business-class, ultra all inclusive. Dupa, ti-e greu sa "cobori" la Economy-Happiness.
Cum dracu poti intreba chestii de genu:- ce crezi? Cum si-ar trage-o Gina daca cineva ar fi suficient de beat sa si-o puna cu ea? Sau asa zisa stare deversata pe-un perete ...o alta chestie idioata! Mai mult, detest ca trebuie sa vad tot felu de mazgaleli puerile ale Ginei, Minei sau Carolinei...nu aia de sud. Mno, in fine: retelele de socializare sunt o porcarie autentica. Da, recunosc, mi-am facut si eu cont pe facebook… De ce ? Dracu stie... Poate pentru ca fostii mei colegi ma tot bateau la cap...Rau am facut ca m-am lasat! Acu tre sa le suport toate comentarile jenibile, poze cu tot felu de progenituri; socializare pe un perete de buda intr-o etalare ostentativa: - ,, Bre, am fost in Chile... Si varsa poze-dovada. Da mergi bre draga in Congo oneway. Te rog...
Facebock are si photo upload, si events(tapaj pe nervi) si feed, si jocuri… M-am Tikilit si io o vreme, dar m-am lasat. Am putut.( Trebuia sa muncesc ca sclavu pe plantatia de pixeli dupa modelu fiecare se joaca ce vrea si isi pierde timpu cum vrea.)Dah, i-am gandit deja descompunerea. E un plan care ma face sa ranjesc la gandul ca voi disparea. Ca magaru-n ceata... Mai am o dilema: cine-o fi mai ipocrit: ala care scrie contra o retea si se promoveaza apoi pe retea, sau ala care aduna datele personale alea fraierilor care si le dau si-apoi le vinde? Totusi, cred ca retelele de socialzare sunt mult mai putin periculoase decat neo-ludditii si alti tehnofobi...
:-) daca n-ai rabdare sa citesti, shorcut la ce-am zis:
Se facea ca era vara, canicula si eu calatoream intr-un microbus cu aer conditionat doar de geamuri. Intr-o atmosfera stranie, calatorii au participat din plin cu intreaga lor fiinta la acest spectacol al neputintei si ignorantei scena fiind delimitata de un orasel de provincie adormit si un capat de drum transilvanean... Se facea ca urlau in boxe manele si un soi de muzica sofereasca ce te impingea incet da sigur spre deznadejde sau macar spre primul birou de emigrare in Canada. Se facea ca microbusul era plin cu prescolari galagiosi care ori vomau ori se plimbau intre scaune concurand in tipete. Neansotiti de vreun dascal, singuri de capul lor faceau legea pe roti. Soferul, dezgolit ca un haiduc se amuza conducand ca un dement. Se facea ca in dreapta mea sedea cuminte o tiganca cortorarita cu 2 puradei in brate si unul la san. Puradeii, ori plangeau de nasuseala, ori incercau sa-mi atraga atentia panand manutele lor murdare pe capul meu.
La Agnita, urca o batrana privind lumea in tacere, inghitind dureros in sec... Parea pregatita sa ne intinda o palma batatorita; nu avea insa curajul sa cerseasca un ban sau macar ceva de-ale gurii. Ochii batranei inotau in lacrimi… Cineva i-a pus in palma 1 leu. Priveste banii tacuta… In ea se da lupta principiilor pe care nu este inca gata sa le incalce… Probabil se amageste cu ideea ca a primit fara sa implore invocand sfinti sau farama de uman din noi, spectatorii ei. Nu intinsese mana si nu ceruse numanui nimic. Daca ar avea vigoare ar muncii. Dar asa, ce sa faca?…Sa moara de foame din cauza unui principiu? Pe obrazul livid apare o roseata puternica…Ii e rusine… rusine de neputinta ca cedeaza. Fara sa stranga pumnul, se intoarce si pleaca incet bolbirosind ceva, purtandu-si strans la piept comoara pentru care sacrificase si ultimul ei principiu. Se facea ca am ajuns la Sighisoara, iar acolo, haiducul nostru i-a spus suparat patronului firmei pt. care lucra:,, - doar 4 calatori am avut azi... Ce codru, ce zi de cosmar''. Nu rosise. Am sa dorm pana ma va trezi cineva intr-o alta limba...
Un pisicut neagru de doar cateva zile este bagat intr-o punga de plastic si aruncat la gunoi. Gest in-uman... Scop? Evident. Antitotem.
O parte din superstitiile legate de pisicile negre este asocierea lor cu vrajitoarele si cu magia neagra. Pe de alta parte, negrul este o culoare eleganta, sofisticata si misterioasa... Totusi, destul de multi oameni aleg sa bage eleganta sofisticata si misterioasa intr-o punga de plastic si s-o arunce la gunoi...
Un minunat exemplar uman, Papa Gregory al IX-lea, in 1233 a proclamat pisicile negre ca fiind un semn al diavolului (!!!) si a exterminat o mare parte din ele, apoi a interzis cresterea lor – acest lucru a dus la inmultirea sobolanilor si a soarecilor si a jucat un rol major in declansarea Marii Epidemii de Ciuma.
Din fericire, exista si iubitori ai lui Felis Silvestris.
De exemplu, in anul 1847, atunci cand sotia Poetului Edgar Allan Poe era pe moarte din cauza tuberculozei, acesta a ramas fara niciun ban si in imposibilitatea de a cumpara combustibilul necesar pentru a face caldura in camera bolnavei. Drept urmare, a asezat-o alaturi de femeie, pe Catarina, pisica familiei. Aceasta a stat cu sotia lui Poe pe tot timpul bolii. Poe, inspirat de loialitatea pisicii, a scris una dintre cele mai frumoase povesti ale sale ”Pisica neagra”.
In anul 1947, Edward Lowe a inventat asternutul pentru ladita pisicii „ Kitty Litter”, pentru a ajuta un vecin. In 1990 el si-a vandut afacerea pentru 200 milioane USD.
In 1910, George Herriman a creat primul personaj de desen care ilustreaza o pisica in benzile lui desenate „Krazy Kat”, pentru New York Evening Journal. Era vorba despre iubirea neimpartasita a lui Krazy pentru soricelul Ignatz Mouse si despre cainele Officer Bull Pupp, care incerca sa-l aduca pe soricel in fata judecatorului.
Sir Isaac Newton(1642-1727) a inventat „clapeta pentru pisica” sau usita pentru animalele de companie. Aceasta era o usita mica, cu balamale, care ii permitea pisicii accesul intr-o incapere fara sa fie nevoie sa i se deschida usa. Newton a inventat usita pentru a impiedica pisica sa mai impinga si sa deschida usa, stricandu-i astfel experimentele.
Charles Dickens il adora pe William, motanul sau alb. Cu toate acestea, atunci cand William, a dat nastere unor pisoi, a fost rebotezat „Williamina”! Unul dintre pisioii Williaminei, caruia i se spunea „ The Master`s Cat” (Pisica Maestrului), il adora pe Dickens si ii sufla in lumanare ca sa o stinga pentru a-i capta atentia.
Inchei intr-o nota joasa: din pacate, in bundesliga noastra, e plin de antitotemisti care inca mai cred ca matza neagra le mananca siretele la tenisi cand dorm... Un banc mulat pe mintea voastra:
Intr-o zi o baga unul pe o tipa in dormitor, o dezbraca si se pregateste sa alea-alea. Dar mai intai o intreaba:
-Auzi duduie, dar tu cati ani ai
-13
-Aoleuuu!! strange-ti repede hainele si fugi!
Se uita asta urat la el:
-Domne, nu stiam ca esti asa de superstitios!
____
